Pe scurt despre Pustiana

Aşezată pe malul stâng al râului Tazlău satul Pustiana este una dintre cele mai tinere localităti cu populatie maghiară din Moldova, formată după atacul împotriva secuilor de la Siculeni (Siculicidium) din 1764, poate ceva mai târziu, în ultimile decenii al secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, modul formării acestei localităti nu apare mentionat în nici un document, aceasta fiind transmisă pe cale orală în următoarea versiune: veneau exilati din Ardeal, din zona Ciucului, mai întâi în apropiata localitate Blăgesti, unde se ocupau de secerat-treierat si aveau deja cunoscuti, când mosia învecinată a fost închiriată de un om numit Nemes [Nemes]. Numele satului – Pusztina-Pustiana –, după unele păreri, provine din locul pustiu, unde s-au asezat primii sositi.

 

 

Născut în anii 1910, Kaszáp István (Casapu Ștefan), ne povesteste despre întemeierea satului: „(Secuii) veneau din Ciuc la treierat și ei au format localitatea Pustiana. Veneau aici, iar când la Siculeni au fost atacați, s-au refugiat aici, pentru că deja aveau cunoscuți. Apoi a venit un om maghiar, pe nume Nemes. Iar aici a închiriat un conac cu moară, curte, cu tot. Refugiații maghiari din Blăgești auzind de cele întâmplate, au venit la el, erau treizeci, și s-au așezat sus în Fundu' Satului (Fenekben) în Pădurea Laslăilor (Laci Erdeje). Căci primii locuitori ai satului erau Laslăii (Laci), apoi Beța (Becze), Eriș (Erőss), iar mai târziu Pál, Borto (Barta-Bartha). Când veneau din Blăgești, în pădure au găsit un clopot. Clopotul era ascuns din fața turcilor, penrtu că în timpul năvălirilor adunau clopotele și din ele făceau tunuri. De cine era ascuns, nici azi nu știe nimeni. Doar că acei oameni l-au găsit și l-au adus în sat. Era un clopot mic.” (Halász Péter: Pusztina (Pustiana) helynevei; Budapest, 1987. Magyar Névtani Dolgozatok)

 

Au sosit migranți secui și în perioada foametei din Ardeal din anul 1816. Vârstnicii își amintesc despre sosirea refugiaților maghiari din Ardeal și în jurul anului 1816, care dată coincide cu marea foamete din Ardeal din acea perioadă. Unul dintre intervievați ne vorbește despre povestirile bunicii, „că în tinerețea lor (anii 1870) treceau hotarele (dintre Moldova și Țara Ungurească – Ardeal) și-i vizitau pe cei rămași acolo.” (Halász Péter: Pusztina (Pustiana) helynevei; Budapest, 1987. Magyar Névtani Dolgozatok)

 

Așezare geografică

Coordonatele geografice ale localității Pustiana: 46° 35' 23" Nord, 26° 37' 46" Est

 

 

Distanțe de la Pustiana:

 

Bacău (Bákó) – 36, respectiv 49 km

Comănești (Kománfalva) – 33 km

Moinești (Mojnest) – 20 km

Miercurea Ciuc (Csíkszereda) – 118 km

Gheorgheni (Gyergyószentmiklós) – 141 km

Onești (Ónfalva) – 50 km

Piatra Neamț (Karácsonykő) – 55 km

Roznov – 40 km

Cheile Bicaz (Békás-szoros) – 110 km

Lacu Roșu (Gyilkostó) – 115 km

 

Atestare documentară

Prima atestare documentară a satului este din anul 1792, dintr-o explicaţie a unei hărţi anuale austriece şi figurează şi în aşanumita hartă Squéllete sub numele de Pustiian. Localităţile sunt numerotate, Pustiana având numărul 531; are 62 de case, 24 de familii şi 40 bărbaţi apţi pentru încorporare. În sat sunt 40 perechi de boi şi o pereche de cai. Numărul detaliat al hărţii unde apare satul este 65. (Domokos P. Péter: A moldvai magyarság – Maghiarii din Moldova; pag. 101-105.)

 

Anton Cosa în cartea Comunități catolice din județul Bacău, (p. 169) scrie următoarele:
„Locuitorii catolici sunt emigranți transilvăneni care s-au opus înrolării în regimentele de graniță înființate de autoritățile austriece și s-au refugiat în Moldova în veacul al XVIII-lea. Prezența lor în Pustiana este menționată la 11 ianuarie 1781 (Diplomatarium Italicum vol. I. 1925, p. 203-215). Deasemenea localitatea este menționată pe Harta din 1787-1791 a Comandamentului armatei austriece din Moldova”. (Pr. Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Bacău, Ed. „Conexiuni”, 1996, p. 221).

 

Demografie

  • 1792 – 62 de case, 24 de familii şi 40 bărbaţi apţi pentru încorporare. În sat sunt 40 perechi de boi şi o pereche de cai.
  • 1830 – Pustiana este locuită de 100 de familii care numără 500 de suflete de origine secuiască. (Jerney János keleti utazása... 1844 és 1845. Pest 1851, Vol. I. p. 203.)
  • Conform înștiințării lui Gegő Elek din anul 1838 Pustiana este locuită de 700 de suflete.
  • Jerney în 1844 numără 500 de persoane, în 1851 - 452, iar în 1857 - 482 de suflete.
  • La sfârșitul sec. XIX. numărul locuitorilor din Pustiana crește la 762 persoane. (Marele dicționar Geoagrafic al României, Bucureşti, 1898.)
  • Conform recensământul populației din 1930 au fost 1177 persoane. După logica caracteristică statisticilor româneşti în satul Pustiana locuitori „de nație maghiară” nu sunt, există 1146 persoane cu limba maternă maghiară şi 1153 de persoane de religie romano-catolică.
  • La recensământul din 2002 la Pustiana s-au numărat 1.961 persoane, dintre care 941 femei și 1020 bărbați. Dintre aceștia 1549 s-au declarat de etnie română, 338 maghiară, 72 ceangăi și 2 de altă etnie. În continuare s-au numărat 1942 persoane fiind de religie romani-catolici, 18 ortodocși și o persoană de altă religie. Comuna Pîrjol (de care aparține localitatea Pustiana) dintr-un număr de 6.773 persoane s-au însumat 290 persoane (4,28%) cu limba maternă maghiară, iar 88 (1,30%) cu limba maternă ceangăiască.
  • 1995 – cu ocazia sfințirii caselor s-au numărat 739 de familii însumând 2105 credincioși romano-catolici.
  • 1999 – 730 familii, 2083 credincioși;
  • 2004 – 753 familii, 2100 credincioși;
  • 2007 – 743 familii, 2067 credincioși (Almanahul „Presa Bună, Iași).
  • 2009 – 720 familii, 1938 credincioşi (Almanahul  Presa  Bună 2010, Iaşi)

 

Naționalitate – etnie

Jerney cu ocazia călătoriei din 1844 ne descrie: „(Pustiana) este aşezată lângă frumosul râu Tazlău… Chiar şi faptul că în satele vecine locuiesc doar valahi, nu-i împiedică să vorbească cu bucurie şi din tot sufletul, cu oricine, graiul secuiesc a limbii maghiare din zona Ciucului. Sunt agricultori harnici. Doar un valah, evreu botezat, locuieşte în sat, dar şi soţia acestuia este din Pustiana.” (Jerney János keleti utazása... 1844 és 1845. Pest 1851, Vol. I. p. 204.)

 

Enciclopedia liberă Wikipedia scrie următoarele: „În satul Pustiana populația este constituită în mare parte din maghiari și ceangăi, care au format însă familii și în celelalte sate ale comunei, dovadă fiind existența numelor ungurești românizate din aceste sate: Barna, Buhosu, Beța, Biea, Ciceu, Comârlău, Coșa, Ereș, Ferenț, Laslău, Piștea, Șandur, Timaru, etc.

 

Datele vechi ale școlii arată că în secolul trecut numele de familie ale locuitorilor din Pustiana erau scrise în limba maghiară: Kiss, László, Veres. Însă acestea au fost traduse, au fost schimbate cu sinonime din limba română: din Bordás s-a făcut Spătaru, din László: Laslău, din Veres: Roșu. Numele Becze nu s-a putut traduce, a rămas la fel, dar scris în limba română: Beța. (Halász Péter: Pusztina (Pustiana) helynevei; Budapest, 1987. Magyar Névtani Dolgozatok)


Biserica

Prima biserică, de lemn, s-a ridicat în anul 1780. Ulterior s-a construit o altă biserică, în anul 1830, care va fi refăcută din lemn în anul 1849 în urma distrugerii ei în incendiul din 1848. Această biserică a rezistat în timp până în anul 1957, când s-a dat în folosință actuala biserică cu hramul „Sfântul Ștefan”, a cărei construcție începuse încă în anul 1937, lucrările stagnând din cauza războiului.

„Această biserică veche era prima biserică din Pustiana. A fost dărâmată după primul război, era construită din lemn. Și sub peretele bisericii am găsit bani și un mic clopoțel pe care era înscris omie șaptesute nouăzeci și patru.” (Halász Péter: Pusztina (Pustiana) helynevei; Budapest, 1987. Magyar Névtani Dolgozatok)


„Parohia Pustiana ... fiind cea mai mare comunitate catolică de pe valea Tazlăului, ocupa, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un loc central între satele catolice din împrejurimi şi a fost declarată parohie de sine stătătoare în anul 1806. Aria de activitate a preoţilor din Pustiana se desfăşura pe o suprafaţă foarte mare, având în subordine aproape 20 de comunităţi cu 15 biserici”. (Lumina Creștinului - Pr. Alois Moraru, Parohia Tărâța – Serie nouă, Anul XV, octombrie 2004, nr. 10)

 

János Jerney în primul volum al cărții „Călătorii în est... 1844 și 1845” pagina 203 (Jerney János keleti utazása... 1844 és 1845. Pest 1851, Vol. I.) scrie următoarele: „Biserica mamă este construită din lemn în cinstea Sf. Ștefan, aparține episcopiei Trotușului. În 1830 devine parohie. ... Are 23 de filiale cu 3400 de suflete.

 

Conform datelor din „Almanahul Presa Bună 2010” parohie înfiinţată în 1880.

 

Biserica din Pustiana îl are ca patron pe Sfântul Ştefan, primul regele al Ungariei. „…Pictura altarului îl reprezintă pe primul nostru rege în straie ungureşti.” (Jerney János keleti utazása... 1844 és 1845. Pest 1851, Vol. I. p. 203.)

 

 

Paroh: pr. Benchea Augustin (din 2006, născ.: 16.04.1971, Somuşca), vicar: Ștefan Bortă (din 2010, născ.: 10.09.1981, Gârleni)

 

În anul 1932 Pál Péter Domokos culege în Pustiana imnul medieval dedicat cinstirii Sfântului Ștefan rege, imn pe care îl putem asculta cântată de Elena Nistor:

 

 

Școala

Școala primară din satul Pustiana s-a deschis în anul 1897 (Corneliu Stoica, Dicționarul istoric al localităților trotușene, Onești, Ed. Aristarc, 1988, p. 262), cu 42 de elevi înscriși în clasa I.

 

Între 1913-1916 s-a construit o clădire proprie a școlii, având 3 săli de clasă. (Îndrumător în Arhivele Statului. Jud. Bacău, vol II, Îndrumătoare arhivistice nr. 15, București, 1989, p. 349) Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice 2004 Județul Bacău la poziția 288 cod BC-II-m-B-00885, aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.

 

În satul Pustiana s-a înființat în anul 1908 și o grădiniță de copii. (Elena Ungureanu, Istoria învățământului preșcolar din jud. Bacău, manuscris; Rodica Șovar, Florica Bălașa, Un secol de existență legiferată a învățământului preșcolar din România, București 1996, p. 30)

 

În 1978 din fondurile bănești ale comunei suplimentate de județ s-a dat în folosință un local de școală nou cu două nivele și cu anexele necesare, vechiul local rămănând pentru desfășurarea activităților culturale.

 

 

Educația limbii materne maghiare

  • În afara anilor 1950 în Moldova nu putem vorbi de educație școlară în limba maghiară.
  • În 1946 s-a înființat și în Pustiana filiala Uniunii Populare Maghiare, care din 1948 a organizat școala cu predare în limba maghiară și a funcționat până la mijlocul anilor '50, când aceste școli au fost desființate.
  • De la începutul anilor 1990 liceeni și studenți care învățau în școli și universități din Ardeal și Ungaria au organizat școli de vară unde predau limba maghiară pentru copiii din sat.
  • În 2001 a demarat programul extrașcolar de învățare a limbii maghiare.
  • Din 2002 s-a reușit introducerea studierii limbii materne maghiare în școala cu predare în limba română din localitate, care cuprinde 3-4 ore pe săptămână, materia apare în catalog, carnet de elev etc.
  • În anul școlar 2009-2010 din cei 120 de elevi din clasele I-VIII. aproape 80 de copii participă la activitățile extrașcolare, iar în școală 59 de elevi sunt înscriși și participă regulat la orele de limbă maternă maghiară.
  • Anul școlar 2010-2011 arată o scădere a numărului de copii, doar 111 elevi sunt înscriși în clasele I-VIII și 37 preșcolari la grădiniță, dintre școlari 54 de elevi sunt înscriși la orele de limbă maternă maghiară, iar cursurile extrașcolare de păstrare a limbii și tradițiilor sunt frecventate de aproximativ 70 de copii.